Sistem de coordonate orizontal. Principalele planuri din care sunt măsurate coordonatele în acest sistem sunt meridianul observatorului și planul orizont adevărat. Sistemul de coordonate orizontal include înălțimea luminii h și azimutul A.
Înălțimea luminii h este unghiul (KOo) dintre planul orizontului adevărat și direcția de la centrul sferei cerești până la centrul luminii (Fig. 73). Înălțimea luminii este măsurată printr-un arc vertical de la orizontul adevărat până la centrul luminii (Ko) în intervalul de la O la 90°. Altitudinii i se atribuie un semn plus dacă lumina este deasupra orizontului și un semn minus dacă este situat sub orizont. În acest din urmă caz, înălțimea se numește declin.
Orez. 73.
În loc de înălțime, uneori folosesc distanța zenitală z, care este adăugarea înălțimii la 90°, adică z = 90°-h; se măsoară printr-un arc vertical de la zenit până la centrul luminii în intervalul de la 0 la 180°.
Pentru a determina locația luminii, este, de asemenea, necesar să se determine poziția verticalei care trece prin acesta. Poziția verticală determină azimutul.
Azimut- acesta este unghiul sferic la zenit, cuprins între meridianul observatorului și verticala luminii; măsurată prin arcul orizontului adevărat de la unul dintre punctele meridiane ale observatorului. Punctul meridian al observatorului este ales în conformitate cu necesitatea practică și comoditatea în calcule. În astronomia nautică sunt acceptate trei sisteme de calcul a azimutului: circular, semicircular și sfert.
Într-un calcul circular, azimutul este măsurat prin arcul orizontului adevărat din punctul N spre O st până la verticala luminii în intervalul de la O la 360° și se scrie astfel: A = 120° (arc NO st K, Fig. 73).
Cu numărarea semicirculară, azimutul este măsurat prin arcul orizontului adevărat din partea de miezul nopții a meridianului observatorului spre est sau vest până la verticala luminii în intervalul de la 0 la 180°.
Azimutul semicircular se scrie: A = N120°O st (arc NO st K). Prima literă este întotdeauna aceeași cu latitudinea, deoarece numele părții de la miezul nopții a meridianului observatorului este determinat de numele polului ridicat. A doua literă este determinată de locația stelei în emisfera estică sau vestică.
Orez. 74.
Când se numără trimestrial, azimutul este măsurat prin arcul orizontului adevărat din punctul nordic N sau din punctul sudic S spre est sau vest până la verticala luminii în intervalul de la 0 la 90° și se scrie A = 60 °SO (arc SK).
Datorită rotației Pământului, altitudinea și azimutul stelei se schimbă constant.
Pe o navă, înălțimea luminii este măsurată cu un sextant, iar azimutul poate fi determinat aproximativ folosind o busolă sau calculat folosind formulele de trigonometrie sferică.
Sistemul de coordonate ecuatorial. Există două sisteme de coordonate ecuatoriale. Planurile principale din primul sistem ecuatorial sunt meridianul observatorului și planul ecuatorului ceresc. Coordonatele din acest sistem vor fi unghiul orar t și declinația 6.
Unghiul orar numit unghi sferic la un pol ridicat, închis între partea de amiază a meridianului observatorului și cercul de declinare al stelei (QPNK, Fig. 74). Au fost adoptate două sisteme de numărare a unghiurilor orelor.
Unghiul orar obișnuit este măsurat de arcul ecuatorului ceresc din partea de amiază a meridianului observatorului spre vest până la cercul de declinare al stelei în intervalul de la 0 la 360°. În fig. 74 arc QWQ" O st K și t~310°.
Unghiul orar practic este măsurat de arcul ecuatorului ceresc din partea de amiază a meridianului observatorului spre vest sau est până la cercul de declinare al stelei în intervalul de la 0 la 180° (arc QK). Unghiul orar practic primește întotdeauna numele Ost sau W, de exemplu t~50°O st.
Declinația luminii b este unghiul dintre planul ecuatorului ceresc și direcția de la centrul sferei cerești la centrul corpului KOo.
Declinația este măsurată prin arcul cercului de declinare de la ecuatorul ceresc până la centrul stelei, variind de la 0 la 90°. Declinației i se atribuie litera N dacă luminarul se află în emisfera nordică și S dacă se află în emisfera sudică: de exemplu, b = 40°N (vezi Fig. 74).
La calcul, declinației i se atribuie un semn „plus” dacă este același cu latitudinea și un semn „minus” dacă este diferit. În loc de declinare, acestea sunt uneori luate în considerare distanta polara A, care este complementul declinației la 90°, adică A = 90°-b. Distanța polară este măsurată prin arcul cercului de declinare de la polul înălțat până la centrul stelei în intervalul de la 0 la 180°.
Pe măsură ce Pământul se rotește, declinația rămâne neschimbată pe tot parcursul zilei, dar unghiul orar se schimbă.
Al doilea sistem de coordonate include ascensiunea dreaptă a si declinaţie b (sau distanța polară A).
Pe ecuatorul ceresc există un punct fix condiționat numit punctul T Berbec. Ascensiunea dreaptă a este măsurată de arcul ecuatorului ceresc de la punctul T Berbec la cercul de declinare al stelei în direcția opusă numărării obișnuite. unghiuri orare, variind de la 0 la 360 °.
Conceptele de declinație și distanță polară sunt aceleași ca în primul sistem de coordonate ecuatoriale. Rotația Pământului nu provoacă modificări ale valorilor ascensiunii drepte și declinației, prin urmare aceste coordonate sunt folosite pentru a compila hărți stelelor și cataloage de stele (Anexa 6).
1 Dispoziții de bază ale sferei cerești
Pentru a determina poziția aparentă a corpurilor cerești și a studia mișcarea lor în astronomie, este introdus conceptul sferă cerească. Sfera are dimensiuni arbitrare și un centru arbitrar. În centrul său într-un punct DESPRE este plasat un observator, iar rotația sferei repetă rotația firmamentului. Drept ZOZ′ reprezintă plumb pentru observator, indiferent unde se află. Cel mai înalt punct deasupra capului observatorului Z numit Zenit, și punctul său opus Z′- sunat Nadir. Cercul mare SWNE perpendicular plumb numit orizont adevărat sau orizont matematic. Orizontul matematicîmparte sfera în două jumătăți , vizibilŞi invizibil pentru observator. Linia RR′- sunat axis mundi, rotația are loc în jurul acestei axe sferă cerească. Avion ЕQWQ′ perpendicular pe axis mundi numit ecuatorul ceresc. El împarte sferă cereascăîn două emisfere - de nordŞi sudic. Cercul cel mare al sferei cerești PZQSP′Z′Q′N numit meridianul ceresc. Meridianul ceresc împarte sfera cerească în esticŞi occidental emisferă. Linia NOS numit linia de amiază.
Poziția elementelor principale ale sferei cerești unele față de altele depinde de latitudinea geografică pozitia observatorului. Într-un unghi Axa lumii este situată spre planul orizontului matematicRR′. Pozițiile luminilor pe cer sunt determinate în raport cu planurile principale și cu liniile și punctele asociate acestora sferă cereascăși se exprimă cantitativ în două cantități ( unghiuri centrale sau arce de cercuri mari) care se numesc coordonatele cerești.
2 Sistem de coordonate orizontal
Avionul principal sistem orizontal coordonatele este orizont matematicN.W.S.E., iar raportul este realizat de la Z zenit iar dintr-unul din punctele orizontului matematic. O coordonată este distanta zenitalaz ( Distanța Zenith până la sud zв = φ - δ; La nord zн = 180 - φ - δ) sau înălțimea luminii deasupra orizontului h. Înălţime h luminari M numită înălțimea unui cerc vertical mM din matematic orizont la luminari sau unghiul central mamaîntre avion orizont matematicși direcția către luminarul M. Înălțimile sunt numărate de la 0 la 90 k zenit iar de la 0 la -90 până la nadir. Distanța zenitală a unui luminator se numește arc de cerc vertical ZM de la luminare la zenit. z + h = 90 (1). Poziția cercului vertical în sine este determinată de arcul de coordonate - azimut A. Azimut A numit arc orizont matematic Sm din punct sudS la un cerc vertical care trece prin luminare. Azimuturi numărate în sensul de rotație sferă cerească, adică la vest de punctul de sud, variind de la 0 la 360. Sistemul de coordonate este utilizat pentru a determina direct pozițiile aparente ale corpurilor de iluminat folosind instrumente goniometrice.
3 Primul sistem de coordonate ecuatoriale
Începutul numărării - punctul ecuatorului cerescQ. O coordonată este declinaţie. Declinarea numit arc mM cerc orar PMmP′ de la ecuatorul ceresc până la luminare. Numărate de la 0 la +90 la polul nord și de la 0 la -90 la sud. p + = 90 . Se determină poziția cercului orar unghiul orart. Unghiul orar luminari M numit arcul cerului ecuatorQm din punctul de sus Q ecuatorul ceresc la cerc orar PMmP′, trecând prin luminare. Unghiurile orare sunt numărate față de rotația zilnică a sferei cerești, la vest de Q, variind de la 0 la 360 sau de la 0 la 24 de ore. Sistemul de coordonate este folosit în astronomia practică pentru a determina ora exactă și rotația zilnică a cerului. Determină mișcarea zilnică a Soarelui, Lunii și a altor lumini.
4 Al doilea sistem de coordonate ecuatoriale
O coordonată este declinaţie, alta ascensiunea dreaptăα . Direct urcare α luminari M numit arcul ecuatorului ceresc ♈ m din punct echinocțiul de primăvară♈ la cercul orar care trece prin luminare. Se numără în direcția opusă rotației zilnice în intervalul de la 0 la 360 sau de la 0 la 24 de ore. Sistemul este folosit pentru a determina coordonatele stelare și pentru a compila cataloage. Determină mișcarea anuală a Soarelui și a altor lumini.
5 Înălțimea polului ceresc deasupra orizontului, înălțimea luminii în meridian
Înălțimea polului ceresc deasupra orizontului este întotdeauna egală cu latitudinea astronomică a observatorului:
- Dacă declinarea luminii latitudine mai mică, apoi culminează la sud de zenit la z = φ - δ sau la altitudine h = 90 - φ + δ
- Dacă declinarea luminii egală cu latitudinea geografică, apoi culminează la zenit și z = 0 , A h = + 90
- Dacă declinarea luminii mai multa latitudine, apoi culminează la nord de zenit la z = s - φ sau la altitudine h = 90 + φ - s
6 Condiții pentru răsărit și apus
nu pun niciodată luminatoare.
punctul culminant al luminii.
punctul culminant superior, dacă cea de jos este punctul culminant inferior.
Pentru un observator la poli va fi doar nu pun niciodată luminatoare.
Fenomenul unui luminar care traversează meridianul ceresc se numește punctul culminant al luminii.
Dacă luminatorul traversează partea superioară a meridianului, acesta vine punctul culminant superior, dacă cea de jos este punctul culminant inferior.
- Declinația luminii
Distanța sa unghiulară față de ecuatorul ceresc. La nord de ecuator este considerat pozitiv, la sud - negativ. Notat în greacă. literă (vezi Coordonate sferice).
Dicționar enciclopedic al lui Brockhaus și Efron - declinaţie
iar al treilea declinaţie substantive. Tipuri declinaţie adjectivele.
Dicţionar termeni lingvistici Rosenthal - Declinarea
DECLINAŢIE. 1. C. substantive. Un set de forme de substantive care denotă atitudine
Dicţionar de termeni literari - declinaţie
Acest termen lingvistic este format folosind metoda trasării din latinescul declinatio.
Dicționar etimologic Krylova - declinaţie
DECLINAŢIE, eu, mier.
Dicționarul explicativ al lui Ozhegov
1. vezi înclinare și înclinare1, sya1.
2. În gramatică: clasă de substantive
în paradigmele sale. Substantive ale primului, al doilea, al treilea declinaţie. C. adjective complete, numere ordinale, pronume. - declinaţie
Formarea cuvintelor. hârtie de calc lat. declinatie. Vezi tendinta. mier. starea de spirit.
Dicţionar etimologic Shansky - DECLINAŢIE
DECLINAŢIE, distanța unghiulară până la un corp ceresc la nord sau la sud de ECUATORUL CELESTI
Dicționar științific și tehnic - declinaţie
între meridianele magnetice şi geografice la un punct dat de pe suprafaţa pământului. Declinarea luminari
Dicționarul explicativ al lui Kuznetsov
DECLINAŢIE-Eu; mier
1. a Înclina - înclinare și Înclinare - înclinare. Salut pe cineva
declinaţie capete. Studiu declinaţie cineva de partea cuiva, de partea cuiva.
2. Gram. Schimbarea numelui
Primele substantive declinaţie.
◊ Magnetic declinaţie; declinaţie ac magnetic. Fiz. Colţ
Astron. Unghiul dintre direcții aprindeși planul ecuatorului. - declinaţie
1. s/clone/eni/e¹ [y/e] [din s/clone/í/t(xia)].
2. pantă/eni/e² [y/e] [din pantă/ya/t²(xia)²]. - declinaţie
declinaţie
Dicţionar etimologic al lui Max Vasmer
gram., hârtie de calc lat. dēclinātiō. Vezi tendinta. - declinaţie
Declinarea, declinaţie, declinaţie, declinaţii, declinaţie, declinaţii, declinaţie, declinaţie, declinaţie, declinarii, declinaţie, declinaţii
- DECLINAŢIE
ecuator la luminari; măsurată în ambele direcții de la ecuator (de la 0 la? 90°; în emisfera nordică a sferei cerești declinaţie pozitiv).
DECLINAŢIE,1) schimbarea numelui după majuscule și numere (vezi schimbarea cuvântului).
Dicționar enciclopedic mare
2) Tipul de schimbare a cuvântului
prin cazuri și numere, reprezentând o paradigmă specială (1st declinaţie, declinaţie la o consoană moale
DECLINAŢIE(desemnat?) - una dintre coordonatele ecuatoriale; arc de cerc declinaţii din cele cereşti - declinaţie
orf.
declinaţie, -I - Declinarea
eu
Marea Enciclopedie Sovietică
Declinarea
case Inflexie. S. este caracteristica numelor, pronumelor și formelor nominale ale verbului. Semnificațiile cazului (vezi Cazul) sunt exprimate în orice limbă, dar nu toate limbile au un sistem, caz în care sensurile primesc o morfologie obișnuită (adică. - declinaţie
și meridianele geografice într-un punct dat de pe suprafața pământului.
@ declinaţie luminari
astr.
unghiul dintre direcții aprindeși planul ecuatorului.
@Mai degrabă, este nevoie de o lovitură și presiune mai degrabă decât de o tăcere declinaţie capete. Saltykov-Șcedrin, Povești inocente
Mic dicționar academic
Bancherul l-a informat pe Totleben că regele a promis două milioane pt declinaţie Curtea rusă
primul declinaţie.
◊
@ magnetic declinaţie
@ declinaţie ac magnetic
fizic
unghiul dintre magnetic -
1. Schimbarea numelor după caz. Uneori declinaţieînțeles ca o inflexiune nominală (spre deosebire de
Dicționar de termeni lingvistici Zherebilo
Astfel, în limba rusă modernă există patru tipuri principale: declinaţie:
1) de fond (1, 2, 3 cl.
pronominal) declinaţie(I pronom. cl. – cine, ce și derivatele lor;
II pronom. skl. – Eu, tu;
III pronom
skl. – noi, tu;
4) numeric declinaţie
eu clasa – doi – doi);
clasa a II-a - trei, patru;
clasa a III-a
șapte sute, opt sute, nouă sute.
Substantivul și adjectivul I sunt productive declinaţie. pe toți ceilalți - declinaţie
declinaţie
Dicţionar explicativ de Efremova
eu mier.
1. Procesul de acţiune conform cap. înclinare I, înclinare
2. Abatere, evaziune undeva - declinaţie
Unghiul făcut de linia de vedere pe aprinde cu planul ecuatorului ceresc (astro.). Declinarea
luminari.
4. Schimbarea numelor, pronumelor și participiilor în funcție de cazuri (gramaticală). Clasificare declinaţii substantiveDECLINAŢIE, declinaţie, mier
Dicționarul explicativ al lui Ușakov
1. Acțiune conform cap. înclinare-înclinare (carte). Acord exprimat cu plămânii
declinaţie capete. Declinarea cineva de partea cuiva.
2. Unghiul format de magnetic
acul busolei și direcția meridianului geografic (fizic). Magnetic declinaţie. Colţ declinaţie.
3 - plecat
ÎNDOIT, plecat, plecat; înclinat, înclinat, înclinat. prib. suferinţă trecut vr. din înclinare.
Dicționarul explicativ al lui Ușakov - declinaţie
Vezi înclinație
Dicţionarul explicativ al lui Dahl - declinaţie
substantiv, număr de sinonime: 20 declinare 1 schimbare 73 înclinare din cap 4 coordonată 4 îndoire 12 îndoire 3 înclinare 22 înclinare 25 coborâre 33 omisiune 20 îndemn 28 împingere 11 înclinare 14 înclinare radio 1 ademenire 8 stimulare 12 împingere 13 mângâiere 10 împingere 19
- plecat
adj., număr de sinonime...
Dicţionar de sinonime ruse - decât lumina
orf.
Dicționarul de ortografie al lui Lopatin
Cum aprinde - în lumină
V aprinde propoziție inca de la nastere
Dicţionar explicativ de Efremova
Folosit pentru a indica ceva, ținând cont de ceva sau în conformitate cu - strălucire
Cm. aprinde
Dicţionarul explicativ al lui Dahl - lumini
Cm. aprinde
Dicţionarul explicativ al lui Dahl - aprinde
trad.). Fața s-a luminat cu interior aprinde(tradus: devenit spiritualizat).
Dicționarul explicativ al lui Ozhegov
2. O sursă sau alta
iluminat. Luminează-te cu. Adu s. (lampa, lumanare). Apropie-te de către lume. Fii împotriva Sveta. Uite
st. S.U.A. (ca să strălucească). În timpul zilei aprinde.
3. Iluminare, starea când este lumină
Pe către lume(la aprinde, sub iluminare). În ferestrele lui
4. În anumite expresii: zori, răsărit
colocvial). La către lume si pana la către lume(inainte de zori). Nici s. nu zori (foarte dimineața; colocvial). Puțin cu. (abia - strălucire
STRĂLUCIRE, strălucesc, strălucire; nesov.
Dicționarul explicativ al lui Ozhegov
1. (1 și 2 l. nefolosit). Radiază lină aprinde, a mea
sau reflectat. Strălucește far. În ferestre strălucire lumini. În ring strălucește rubin.
2. transfer manifesta
sentiment. În ochi strălucește iubire, bucurie. Toate strălucește din fericire cineva Faţă strălucește zâmbet.
| substantiv strălucire, eu, cf. (la 1 valoare). - Aprinde
eu
Enciclopedie medicală
vezi Radiații electromagnetice.
II
1) vezi radiații vizibile,
2) vezi Radiația optică. - strălucire
lumânare, strălucire; nesov.
Mic dicționar academic
1.
Radia aprinde.
Luna luminari strălucitor, puteai vedea fiecare
paie. Cehov, Trei ani.
Prin fereastra înghețată, neobturată, lumina slabă luminari aprinde. Şolohov
Un cuvânt despre Patria Mamă.
2.
Ținând sursa Sveta, ghidează-l aprinde undeva, pentru a le lumina ceva.
Strălucire
lanternă.
□
O scară abruptă ducea la verandă. Stepan luminari ridicând felinarul deasupra capului tău
Sotsky Ilya Loshadin, un bătrân, și luminari ei, ținând în mâini un bec de tablă. Cehov, Despre afaceri.
3 - aprinde
1)
Mic dicționar academic
-a (-u), prev. în aprinde, pe către lume, m.
1.
Radiația electromagnetică percepută de ochi
și făcând vizibilă lumea înconjurătoare.
Solar aprinde. Aprinde lună. Aprinde lumânări. fascicul Sveta. Viteză Sveta
Refracţie Sveta. Aprindeși întunericul.
□
Slab aprinde Lumina de noapte este aprinsă. Grigorovici, băiat de gutapercă.
Stacojiu
aprinde zorii de seară alunecă încet de-a lungul rădăcinilor și trunchiurilor copacilor. Turgheniev, Ermolai și soția morarului.
2
Iluminarea caracteristică unui anumit părți ale zilei.
Zi aprinde.
□
Dimineața s-a jucat cu nuanțe albastre - aprinde
Energie radiantă; iluminat.
Dicționar de epitete în limba rusă
Despre gradul de luminozitate, culoare, temperatură; despre direcția și reflectarea razelor.
Stacojiu, purpuriu, purpuriu, fugar, albicios, turcoaz, verde pal, palid, albastru decolorat, decolorat, rătăcitor, bronz, apos, ceros... - strălucire
verb., nsv., folosit. comparaţie adesea
Dicționarul explicativ al lui Dmitriev
Eu strălucesc, tu strălucire, el/ea/ea strălucește, Noi strălucire
Tu strălucire, Ei strălucire, strălucire, strălucire, strălucea, strălucea, strălucea, strălucea, strălucind
strălucitoare, strălucitoare; substantiv, p. strălucire
1. Dacă ceva strălucește, atunci aceasta înseamnă că orice
sursa emite, emite lin, slab aprinde. E slab în focul pe moarte strălucea cărbune.
2
Dacă ceva strălucește, atunci asta înseamnă că orice obiect este puternic luminat din interior, transmite - nu in lume
pe cine. Razg. Cineva a murit sau a murit. Au trecut cincizeci de ani de când a plecat aprinde(Gogol. Serile
la o fermă de lângă Dikanka). I se părea incredibil că ea însăși era încă în viață și sănătoasă când el nu mai era aprinde(G. Nikolaeva. Recolta). - aprinde
1. aprinde, lumini, Sveta, lumini, către lume, la lumini, aprinde, lumini, aprinde, lumini, aprinde, lumini 2. aprinde lumini, Sveta, lumini, către lume, către lume, la lumini, aprinde, lumini, aprinde, lumini, aprinde, lumini, către lume
Dicţionarul gramatical al lui Zaliznyak - strălucire
Strălucire, lumanare, noi strălucim, strălucire, strălucire, strălucește, strălucesc, strălucitor, luminari, luminari, aprinde, străluceau strălucire, strălucire, strălucind, strălucește, strălucește, strălucește, strălucește, strălucește, strălucește, strălucește, strălucește, strălucește, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor, strălucitor
Dicţionarul gramatical al lui Zaliznyak - aprinde
Aprinde/í/l/o.
Dicționar morfem-ortografic - decât lumina
Razg. Expres În zori, foarte devreme. Și Tihon Ilici a plecat acasă aprinde, dimineață cu ceață rece
Dicţionarul frazeologic al lui Fedorov - nu străluci
1) nu arătați cărți;
Dicţionar de jargon al hoţilor
2) nu te apropia;
3) nu-l da - aprinde
APRINDE-O; mier
Dicționarul explicativ al lui Kuznetsov
1. Corp ceresc luminos. S. zilei; ziua s. (despre Soare). S. nopti; noapte
Cu. (despre Lună). Luminari nopti; noapte luminari(despre stele).
2. ce sau cu def. O persoană care a devenit faimoasă în unele
domeniul de activitate; celebritate. Luminari lumea muzicală. Satul medical S. literatură. Rising s. (despre o persoană care devine celebră). - strălucire
STRĂLUCIRE lumânare, strălucire; luminos; nsv.
Dicționarul explicativ al lui Kuznetsov
1. Radia aprinde. Soare, Lună strălucește. Foc strălucește.
2
Ghid aprinde undeva, pentru a le lumina ceva. S. to smb. S. smb. S. pentru st.
3. cui. Dăruind bucurie
fericire, pentru a lumina viața. Zâmbește, iubire strălucește a cuiva.
4. Fii luminat de fericire, bucurie (despre chip
ochi, zâmbet). Faţă strălucește zâmbet. Ochi strălucesc fericire.
5. doar 3 l. Sus-jos A arăta sau a fi atrăgător, tentant. Aceasta nu este treaba mea strălucește. - aprinde
eu
Dicționarul de sinonime al lui Abramov
fără un an pe săptămână aprinde vieți, alb aprinde, certa pe ce aprinde merită, adu-l la aprinde evlavios
ce aprinde nu a produs, moo către lume, până la margine Sveta, pe ce aprindeîn picioare, nu un chiriaș pe aprinde
domnisoara Sveta, în nici un caz aprinde, pentru a termina pe ce aprinde merită trimis la asta aprinde, legume şi fructe
pe aprinde, a se înțelege cu către lume
II
vezi >> aristocratie, nobilime
vezi si -> mare aprinde
aplecă-te în aprinde
III
vezi >> foc, strălucire
vezi și -> vezi ceva în roz aprinde - aprinde
substantiv, număr de sinonime: 64 aristocrație 15 alb aprinde 15 strălucire 59 strălucire 8 pacea lui Dumnezeu 14 Doamne aprinde 15 mari aprinde 5 beau monde 19 lumea muritorilor 14 bysha 1 răsărit 5 univers 16 societate înaltă 6 cel mai înalt aprinde 11 lume joasă 14 strălucire 4 zori 23 pământ 106 vale pământească 14 glob 7 cunosc 64 zori 13 foc 56 iluminare 12 iluminare 33 iluminare 7 reflectare 8 payler- aprinde 1 flacără 5 flacără 20 planeta 30
Dicţionar de sinonime ruse - lumina mea
substantiv, număr de sinonime: 1 drăguț 66
Dicţionar de sinonime ruse - putina lumina
adverb, număr de sinonime: 21 la cocoși 18 la Sveta 19 în zori 17 în zori 24 nr aprinde, nu devreme 16 devreme 17 devreme 19 cu cocoși 17 dimineața 8 dimineața 10 dimineața 10 devreme 26 devreme 20 decât aprinde 18
Dicţionar de sinonime ruse - aprinde
orf.
Dicționarul de ortografie al lui Lopatin
light1, -a și -y, prev. V aprinde, pe către lume(La strălucire, iluminare)
lumina2, -a (lume, pamant); dar: Nou - aprinde
APRINDE- ÎNTUNEREA
Dicționar de antonime ale limbii ruse
Aprinde- întuneric (vezi)
aprinde- întuneric (vezi)
lumină - întuneric (vezi)
deschis - întunecat (cm
aur. Mică încăierare Sveta cu întuneric. Vanshenkin. Meci.
Dintre multele cicluri geofizice, cele mai multe
Sincronizatorul principal al bioritmurilor este alternanța Svetași întunericul. Adevărat, 15 noiembrie 1970.
Păcat
nu în întuneric, ci în lipsă de voie Sveta, nu în neînțelegere, ci în rezistență la înțelegere, în orbire deliberată
care a văzut aprinde, atunci nu va dori să intre în întuneric. A. Vinogradov. Povestea fraților Turgheniev.
APRINDE- ÎNTUNEREA
Luminos - strălucire
strălucire// luminează
Dicționar de paronime în limba rusă
Ele formează un cuib de perechi cu paronimele strălucitor // strălucitor, strălucitor// strălucitor
STRĂLUCIRE 1. doar 3 l. Radia aprinde. 2. Direct aprinde ca să nu poată vedea nimeni. 3. transfer
Luminează cu o expresie de fericire, bucurie. Sinonim: strălucire(tradus).
Strălucire: 1) lună, felinar, lampă
foc strălucește; 2) ~ felinar, chibrit, reflector, foc; 3) fata strălucește; ochi strălucesc; ~ bucurie
fericire, zâmbet.
Soarele purpuriu, străpunge frunzișul grădinii, aprindeîn ferestre cu snopi de culoare roșie, ascuțită
- declinaţie
gram. türlenüv
Dicționar rus-tătar din Crimeea - declinaţie
Declinarea
Dicționar rusă-swahili
(pantă) mtengo (mi-) - plecat
Nachýlený
Dicționar rus-ceh
nahnu
nakloněny
schýlený
sklopený - declinaţie
Cu. gram.
Dicționar rus-german
Declinație f - declinaţie
cu grad fizic
Dicționar rus-portugheză
declinação f - declinaţie
gram.
Dicționar rusă-franceză
declinare f - declinaţie
Ce substantiv. mier un fel de
Dicționar rus-ucrainean
lingvistic
curatenie - declinaţie
Silențios, subtil, magnetic declinaţie- unghi magnetic declinaţie- vugal plecat
Dicţionar rusă-belarusă - declinaţie
cuvinte
Dicționar rus-maghiară
ragozás - declinaţie
Sulinkimas (2)
Dicționar rus-lituanian
pasvirimas (2) - declinaţie
Deklinace
Dicționar rus-ceh
skloňovani
skloňování (gram.) - declinaţie
n; kiel
Dicționar rusă-finlandeză
taivutus, sijoittelu - Declinarea Dicționar rusă-olandeză
- înclinare
substantiv neveste un fel de
Dicționar rus-ucrainean
subtilitate - declinaţie
inhiraf; 3. qram. hallanma, halandırma; magnetic declinaţie; declinaţie ac magnetic fiz. maqnit meyli.
Dicționar rusă-azerbaidjan - declinaţie
Cu.
Dicționar rus-spaniol
1) gram. declinație f
magnetic declinaţie - declinaţie
Cu.
Large Dicţionar Spaniol-Rus
1) gram. declinație f
2) astr., fizic. declinación f; deviație f
magnetic declinaţie- declinación (desviación) magnetică - declinaţie
1. deklinatsioon
Dicționar rus-eston
2. kaldumine
3. calutamină
4. calus
5.langtamina
6. langetus - declinaţie
eu mier. 1) mat. înclinare 2) ast. declinație magnetică declinaţie- declinație magnetică
declinaţie- declinaţia II cf.; gram. declinare
Cu. gram. declinare. - plecat Dicționar complet rusă-engleză
- plecat
suferinţă prib. trecut. vr.
Dicționar rus-ucrainean
Forma scurtă: înclinată
de la verb: a înclina
prostii - declinaţie
Declinarea w.
Dicționar rusă-italiană - strălucire Dicționar rus-araba
- aprinde
Toate semnificațiile
Dicționar rus-maghiară
vilag
iluminat
világítás
electricitate
villany
feny
világosság
DECLINAREA LUNARULUI
DECLINAREA LUNARULUI
(Declinație) - arcul meridianului luminii de la ecuator până la locul luminii. Desemnat Literă greacăδ (delta). Dacă steaua se află în emisfera nordică, atunci se numește nordică sau de nord; dacă este în sud, atunci în sud, sau sudic. Dacă S.S. este același cu latitudinea, atunci este considerat pozitiv și are semnul plus, dar dacă S.S. este cu același nume cu latitudinea, atunci este negativ și are semnul minus.
Samoilov K. I. Dicţionar marin. - M.-L.: Editura Navală de Stat a NKVMF a URSS, 1941
Vedeți ce este „DECLINAREA LUMINII” în alte dicționare:
Distanța sa unghiulară față de ecuatorul ceresc. La nord de ecuator este considerat pozitiv, la sud - negativ. Notat în greacă. litera (vezi Coordonatele sferice) ... Dicţionar enciclopedic F.A. Brockhaus și I.A. Efron
declinarea luminii- astron. Unghiul dintre direcția spre luminare și planul ecuatorului... Dicționar cu multe expresii
DECLINARE, declinații, cf. 1. Acțiune conform cap. înclinare înclinare (carte). Și-a exprimat acordul cu o ușoară aplecare a capului. A legăna pe cineva de partea cuiva. 2. Unghiul format de acul magnetic al busolei și direcția geografică... ... Dicționarul explicativ al lui Ușakov
declinaţie- eu; mier 1) a înclina spre înclinare și a înclina spre înclinare. Salut pe cineva plecând capul. Angajează-te în a induce pe cineva. de partea cui, partea cuiva. 2) a) gram. Schimbarea numelui după cazuri și numere... Dicționar cu multe expresii
declinarea corpului ceresc- Unghiul dintre direcția spre luminar și planul orizontului adevărat (una dintre coordonatele din sistemul orizontal de coordonate cerești, măsurată în grade față de planul observatorului: spre nord - declinație pozitivă, spre sud - negativă. .. ... Dicţionar de Geografie
- (desemnat?) una dintre coordonatele ecuatoriale; arcul cercului de declinații de la ecuatorul ceresc la luminar; numărat în ambele direcții de la ecuator (de la 0 la? 90.; în emisfera nordică a sferei cerești declinația este pozitivă) ... Dicţionar enciclopedic mare
DECLINAREA (notată cu d), una dintre coordonatele ecuatoriale; arcul cercului de declinații de la ecuatorul ceresc la luminar; măsurată în ambele direcții de la ecuator (de la 0 la ±90°; în emisfera nordică a sferei cerești declinația este pozitivă) ... Dicţionar enciclopedic
Arcul meridianului ceresc de la ecuator până la un anumit punct al sferei cerești (de exemplu, până la locația unui luminar). Numărat de la 0 la 90° la nord (are un semn + și este notat cu litera N și la sud (are un semn notat cu litera S. Este unul dintre ... ... Dicționar marin
eu; mier 1. a Inclina inclinare si Inclinare inclinare. Salut pe cineva plecând capul. Angajează-te în a induce pe cineva. de partea cui, partea cuiva. 2. Gram. Schimbarea numelui după cazuri și numere (substantive, adjective,... ... Dicţionar enciclopedic
Acest termen are alte semnificații, vezi Declinare. Sistemul de coordonate ecuatoriale Declinația (δ) în astronomie este una dintre cele două coordonate ... Wikipedia
Sferă cerească se numește o sferă de rază arbitrară, cu un centru într-un punct arbitrar din spațiu, pe care sunt proiectate luminile și în paralel sunt transferate în centrul său direcțiile și planurile principale ale Pământului și observatorul de pe acesta.
În funcție de locația centrului sferei, se numește: geocentric– centrul coincide cu centrul Pământului; heliocentric– centrul este în centrul Soarelui; topocentric– centrul se află pe suprafața Pământului.
Pentru Pământ, direcția principală este sa axă, iar avionul principal - ecuator. Pentru poziția observatorului pe Pământ, direcția principală este direcția gravitației în punct M care se numeste plumb. Planul principal al poziției observatorului este orizont adevărat– plan tangent la suprafața Pământului într-un punct M, adică un plan perpendicular pe plumbul. Longitudinea punctului ( M) λ m definește planul principal, care se numește meridianul observatorului.
Translația paralelă a liniei de plumb a unui punct M din punct DESPRE 1 la punct DESPRE(centrul sferei cereşti) determină plumbZn sferă cerească. Punct Z numit apogeul observatorului(locul observatorului pe sferă), punct n – nadir. Linie paralelă cu axa Pământului p n p s se numește axis mundiP N P S și punctele P N și P S sunt numite polii lumii.
Adevăratul plan al orizontului într-un punct M pe Pământ, adus în centrul sferei dă un cerc mare în secțiune transversală cu sfera NES W, care se numește orizont adevărat iar el împarte sfera în supraorizontală cu un punct ZŞi suborizontală cu un punct npiese.
Planul ecuatorului Pământului q, adus în centrul sferei, dă un cerc mare în secțiune transversală cu sfera QQ, care se numește ecuatorul ceresc. Împarte sfera într-una nordică cu un punct P N și sud - P S piese.
Planul meridian al observatorului p n Mqp s, transferat în centrul sferei, dă un cerc mare în secțiune transversală cu sfera ZP N NQnP S S.Q. care se numeste meridianul observatorului. Împarte sfera în estica cu un punct EŞi de vest cu un punct W piese.
axis mundi P N P S împarte meridianul observatorului în amiază parte incluzând un punct Z (P N ZP S) și miezul nopţii parte incluzând un punct n (P N nP S linie ondulată).
Polul ceresc situat în partea de deasupra orizontului a sferei se numește stâlp ridicat. Numele său este întotdeauna același cu latitudinea locului M pe Pământ.
Dacă trasăm direcții către corpurile de iluminat din centrul sferei, atunci pe suprafața acesteia obținem punctele C numite luminari vizibile pe alocuri.
Sisteme de coordonate
În astronomia nautică, se folosesc următoarele sisteme de coordonate dreptunghiulare sferice ale sferei cerești: orizontală, 1-a ecuatorială, 2-a ecuatorială și ecliptică. Axele de coordonate sunt cercuri principale.
Sistem de coordonate orizontal. Acest sistem este necesar pentru a efectua măsurători ale parametrilor de navigație (înălțimea stelei sau azimut față de stea) pe Pământ. Coordonatele luminii depind de rotația zilnică aparentă a sferei cerești (timp) și de coordonatele locului observatorului pe Pământ.
Direcția principală - plumb.
Cercuri principale - meridianul observatorului și orizontul adevărat.
Observator Meridian numit cerc mare pe sfera cerească, al cărui plan este paralel cu planul meridianului pământesc al locului observatorului.
Orizont adevărat numit cerc mare al cărui plan este perpendicular pe plumb.
Cercuri auxiliare - verticala si almucantarat.
Vertical numită jumătate de cerc mare care trece prin punctele zenitale (Z,) nadir(n) și luminarul (un punct dat).
Almucantarat numit cerc mic al cărui plan este paralel cu planul orizontului adevărat.
Coordonate - altitudinea si azimutul.
|
|
Înălțimea luminilor situate pe meridianul observatorului se numește înălțimea meridională. Se notează prin literă Hși are numele punctului orizontului adevărat deasupra căruia se află luminatorul N sau S(Fig. 2, luminare CU 2).
În astronomia nautică, sunt utilizate trei sisteme de calcul azimutal:
Azimut circular (A cr ) Nla verticala luminii, măsurată spre E, variind de la 0° la 360°.
Azimut semicircular (A PC ) numit arcul orizontului adevărat din partea de la miezul nopții a meridianului observatorului (NsauS) la verticala luminii, numărată spre E sauW, variind de la 0° la 180° și are un nume: prima literă coincide cu numele latitudinii observatorului, a doua cu direcția de referință sau cu numele emisferei în care se află luminatorul.
Sfertul de azimut (A chiar ) numit arcul orizontului adevărat din punctNsauSla verticala luminii, socotit spre E sauW, variind de la 0° la 90° și are un nume: prima literă coincide cu numele punctului de referință, a doua cu direcția de referință.
Pe lângă coordonatele sferice, lumina poate fi specificată în coordonate polare relativ la punct Z(zenit). Coordonatele sunt distanța zenitală și azimut.
Distanța Zenith se numește arcul vertical al luminii de la punctul zenit la luminar în intervalul de la 0° la 180°.
Distanța zenit este legată de înălțime prin relație
Z= 90°– h (1)
Azimutul este definit ca unghiul la zenit într-un raport semicircular.
Primul sistem de coordonate ecuatoriale. În acest sistem, o coordonată a luminii nu depinde de coordonatele locului observatorului, iar a doua depinde de longitudinea locului și a timpului.
Nota. Trebuie amintit că meridianul observatorului este direct legat de meridianul locului observatorului, adică longitudinea locului.
Direcția principală - axis mundi.
Cercuri principale - meridianul observatorului și ecuatorul ceresc.
Ecuatorul ceresc numit cerc mare al cărui plan este perpendicular pe axa lumii.
Cercuri auxiliare - meridianele și paralelele cerești.
Meridianul ceresc sunt numite jumătate dintr-un cerc mare care trece prin polii lumii și un anumit luminar sau punct de pe sfera cerească.
Paralele cerești se numesc cercuri mici al căror plan este paralel cu planul ecuatorului ceresc.
Coordonate - local unghiul orar și declinația.
Unghiul orar local ( t m ) Wvariind de la 0° la 360°.
|
|
Această numărare a unghiurilor orare este numită astronomică și are numele W. De obicei, numele nu este scris pentru acest număr de unghiuri de oră (în MAE toate unghiurile de oră sunt W). Când rezolvați un triunghi de paralaxă folosind tabele, utilizați unghiurile orare în calculul practic.
Unghi orar local practic numit arcul ecuatorului ceresc de la punctul de amiază al meridianului observatorului până la meridianul luminii, măsurat spre W sau E variind de la 0° la 180°. Numele unghiului orar este același cu direcția de referință.
Dintre toate unghiurile orare locale se disting unghiurile orare pentru un observator situat pe meridianul Greenwich (T M = 0°), care se numesc Unghiurile orare Greenwich.
Declinarea ( ) numit arcul meridianului luminarului de la ecuatorul ceresc la luminar în intervalul de la 0° la 90° Numele declinației este același cu polul ceresc la care se face referire.
În plus față de coordonatele sferice, lumina poate fi specificată în coordonate polare în raport cu punctul polului ceresc ridicat. Coordonatele sunt distanța polară și unghiul orar.
Distanța polară ( ) numit arcul meridianului luminii de la polul ceresc ridicat la luminarul în intervalul de la 0° la 180° cu numele polului ceresc la care se face referire (diferit de numele polului ceresc ridicat) .
Unghiul orar este definit ca unghiul de la polul ceresc ridicat în calculul astronomic sau practic.
Al doilea sistem de coordonate ecuatoriale . În acest sistem, coordonatele luminii nu depind de mișcarea zilnică a luminilor (timp) și de locația observatorului pe Pământ. Prin urmare, al 2-lea sistem de coordonate ecuatorial este similar cu sistemul de coordonate geografice.
Direcția principală este axis mundi.
Cercuri de bază – ecuatorul ceresc și meridianul punctului Berbec().
punctul Berbec ( ) numit punctul de pe ecuatorul ceresc în momentul în care centrul Soarelui trece din emisfera sudică în emisfera nordică în timpul mișcării sale anuale aparente.
|
|
Cercurile auxiliare sunt aceleași ca în primul sistem ecuatorial - meridianele cereşti şi paralelele cereşti.
Coordonatele sunt - ascensiunea dreaptă și declinația
Ascensiunea dreaptă ( ) numit arcul ecuatorului ceresc din punctul Berbec până la meridianul luminii, numărat în direcția opusă W unghiuri orare (sau în direcția mișcării anuale aparente a Soarelui) cuprinse între 0° și 360°.
Când se calculează unghiurile orare locale ale corpurilor de iluminat folosind MAE, coordonatele complementului stelar este utilizată în locul ascensiunii drepte.
Adaos stelar ( ) numit arcul ecuatorului ceresc din punctul Berbec până la meridianul luminii, numărat în direcția opusă W unghiuri orare variind de la 0° la 360°.
Declinarea() la fel ca în sistemul 1 ecuatorial.
Deoarece sistemele ecuatoriale 1 și 2 diferă doar într-o coordonată (vezi Fig. 4), trecerea de la un sistem la altul este exprimată prin formula
t = t Sf. + Sf.
Această formulă se numește formula de bază a timpului.
(2-4). Triunghiul paralactic și soluția sa, Rezolvarea grafică a problemelor pe sfera cerească, Tabelele TVA-52, Schema de calcul și regulile de calculh și A.
Triunghiul de paralaxă numit triunghi sferic, la vârfurile căruia se află puncte ale polului ceresc ridicat, zenit și luminare.
Elementele acestui triunghi sunt:
Când se folosesc formulele de bază ale trigonometriei sferice, elementele triunghiului trebuie să fie întotdeauna mai mici de 180°.
Principalul avantaj al triunghiului paralactic este că conectează coordonatele luminii cu coordonatele geografice ale locației observatorului.
Pentru a rezolva un triunghi sferic, trebuie date 3 din cele 6 elemente ale sale. Aceasta este o latură egală cu 90°– φ, o latură egală cu 90°– și unghiul dintre ele este egal t m în termeni practici.
Pentru a obține înălțimea luminii ( h) aplicați formula cosinusului în lateral ZC
păcat h= sinφ sin + cosφ cos cos t m (3)
Pentru a obține valoarea azimutului luminii ( O) aplicați formula cotangelor (4 elemente adiacente) la unghiul A
ctg O=tg cosφ cosec t m – sinφ cot t m (4)
Puteți obține alte formule pentru calcularea azimutului folosind înălțimea stelei ca argument ( h) obţinut prin formula (3).
Calculul azimutului folosind argumentele φ, și h.
Pentru a obține valoarea azimutului luminii, folosim formula cosinus la unghi O.
Calculul azimutului folosind argumentele , t m și h.
Pentru a obține valoarea azimutului luminii, folosim formula sinusului
păcat O/ sin(90°– ) = sin t m/sin(90°– h)
păcat O= sincos t m sec h (6)
Azimutul va fi în intervalul de la 0° la 90°, adică în sferturi. Regulile pentru determinarea numelui azimutului dat în MT sunt destul de complexe. Formula este de obicei folosită pentru observații reale cu înregistrarea simultană (folosind un girocompas) a numelui sfertului de orizont în care se măsoară înălțimea luminii.
Rezolvarea unui triunghi paralactic se realizează folosind formulele de trigonometrie sferică pe calculator sau folosind tabele.
În prezent, principala modalitate de a rezolva un triunghi de paralaxă este să-l rezolvi folosind formule folosind un calculator, iar o modalitate auxiliară este utilizarea tabelelor.
